Ciumeşti

Se află în partea vestică a judeţului, la o distanţă de 50 km de reşedinţa de judeţ şi 13 km de Carei, teritoriul administrativ al comuni prelungindu-se până la graniţa cu Ungaria. S-a format ca şi comună separată în anul 2004, după ce trei localităţi s-au dezlipit de comuna Sanislău (Ciumeşti, Berea şi Viişoara). În recensământul din 2002, în cele trei localităţi s-au înregistrat 1444 locuitori, din care 1238 la Ciumeşti, 197 în Berea şi numai 9 în Viişoara.
Localitatea Ciumeşti se situează în zona de contact a câmpiilor fertile şi a dunelor de nisip din Câmpia Careiului, pe vatra unor aşezări umane din epoca bronzului. Mai importante sunt însă necropolele celtice din epoca fierului. În anii ’60, dintr-un mormânt princiar celtic, a fost adus la suprafaţă un coif de fier, cu o pasăre de pradă, artefact extrem de rar pe plan mondial (originalul a fost transportat la Bucureşti, o copie se află expusă în secţia de Arheologie a Muzeului Judeţean Satu Mare). Au fost descoperite 35 de morminte celtice, precum şi vestigiile unei aşezări. Localitatea actuală a fost atestată documentar pentru prima dată în 1306. A făcut parte din domeniul neamului Kaplony, iar ulterior din proprietatea  descendenţilor acestui neam, familia Csomaközy. Pe lângă ei, au mai posedat teritorii importante în localitate familiile înrudite: Károlyi, Vetési şi Bagosi. După stingerea familiei Csomaközy în 1768, domeniile din localitate au revenit familiei Mészáros, care a întreprins o campanie de colonizare şvăbească. La începutul secolului XX, cei mai importanţi proprietari au fost conţii Degenfeld. Ca toate localităţile şvăbeşti, şi Ciumeştiul a suferit din cauza deportărilor locuitorilor germani, în 1945 aproape 150 de locuitori fiind deportaţi în URSS.
Viaţa economică actuală este dominată de agricultură, în sat existând o asociaţie agricolă prosperă, „Schamagosch”, care se ocupă atât de cultura plantelor, cât şi de creşterea animalelor. Se cultivă şi viţa de vie, vinurile de aici fiind din ce în ce mai valoroase.
Vechea biserică reformată (iniţial romano-catolică) este cea mai veche clădire din localitate, martor al istoriei multiseculare a satului. A fost construită în secolul al XV-lea în stil gotic, fără turn, iar clopotniţa din lemn s-a construit în secolul al XIX-lea. Clădirea nu mai este folosită şi este într-o stare de degradare accentuată.
Biserica ortodoxă, închinată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril s-a construit în 1838, iar cea romano-catolică în 1856. Acest lăcaş de cult, cu Sfântul Ştefan ca şi sfânt ocrotitor, deserveşte cea mai numeroasă congregaţie. Satul mai are două capele romano-catolice aflate în cele două cimitire, una închinată Preafericitei Fecioare, iar cealaltă Sfântului Ignaţiu de Loyola.

Monumente:

Navigare


Muzeul Judeţean Satu Mare
Bd. Vasile Lucaciu, Nr. 21
440031, Satu Mare
România
Tel.:0261-737526
Fax.:0261-768761
Email:muzeusm@gmail.com

Detalii Complete
Finanţator
Sigla UE
Pentru informaţii despre celelalte programe finanţate de Uniunea Europeană în România, cât şi pentru informaţii detaliate privind statutul de membru al României la Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi adresa web a Reprezentanţei Comisiei Europene în România
Acest site web nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site-ului web.