Acâş

Localitatea Acâş, centrul comunei cu acelaşi nume, este situată la sud de Satu Mare, la o distanţă de 38 km, pe axa rutieră E81, pa malul stâng al râului Crasna, la contactul dintre Câmpia Crasnei şi Câmpia înaltă a Tăşnadului. La Acâş se poate ajunge şi pe calea ferată, linia dintre Carei şi Jibou trece şi prin centrul de comună, care cuprinde şi localităţile Mihăieni, Unimăt şi Ganaş.
Localitatea are o existenţă multimilenară, pe acest teritoriu fiind descoperite materiale din epoca bronzului, a fierului, prefeudală şi medievală (cea mai valoroasă piesă descoperită este o brăţară din aur găsită la 1855 în albia Crasnei, păstrată azi la Viena)
Prima atestare documentară a localităţii apare într-un act din 1342, sub numele de Akusmonustura, dar localitatea are o existenţă mai îndelungată, după opinia cercetătorilor. În documentele medievale domeniul feudal al neamului Ákos este amintit ca parte din comitatul Solnocu de Mijloc, localitatea Acâş fiind foarte probabil centrul acestui domeniu. În secolul al XV-lea este amintită ca şi oppidum (orăşel, târg), iar stăpânul localităţii rămâne familia Ákosi. În secolul al XVI-lea, după stingerea acestei familii, localitatea este în posesia mai multor nobili mici. Fiind o localitate importantă a comitatului, la Acâş s-au organizat  mai multe adunări nobiliare. În urma reformei administrative din a doua jumătate a secolului al XIX-lea revine comitatului Sălaj, iar începând din 1968 face parte din judeţul Satu Mare. Localitatea şi-a pierdut rangul de oraş între activităţile economice dominând cele agrare. O oportunitate importantă pentru ieşirea din această situaţie ar putea fi valorificarea apelor termale de aici, în prezent funcţionează un ştrand termal în Acâş.
La ultimul recensământ populaţia comunei a fost de 2859 de locuitori, 49,42% maghiari, 32,28% români, 18,01% romi, 0,24% germani şi şvabi şi 0,05 de alte naţionalităţi.
Imaginea generală a localităţii este dominată de clădirea monumentală a bisericii reformate, construită din cărămizi în secolul al XII-lea. (cea mai veche clădire a judeţului), fiind biserica mănăstirii benedictine fondate de familia Ákos. Arhitectura bisericii păstrează stilul romanic al bazilicilor din acea vreme, cu trei nave, absidă semicirculară, două turnuri frontale. De-a lungul secolelor clădirea bisericii a fost renovată de mai multe ori, ultima dată la începutul secolului 20. Mobilierul interior datează din secolul 18, băncile pictate păstrează motive populare din acea vreme. În urma săpăturilor arheologice din jurul bisericii s-au descoperit două nivele de înmormântare pe teritoriul cimitirului de odinioară (un inferiorul din evul mediu timpuriu peste care s-a înmormântat în secolele 18-19). Cel mai valoros monument de arhitectură al judeţului constituie o raritate şi pe plan naţional.
Biserica ortodoxă din Acâş a fost construită în 1870, în ea se păstrează o icoană pictată pe pânză din secolul al XVIII-lea. (demonstrând prezenţa unei biserici mai vechi).
Cimitirul este locul de odihnă veşnică a 8 eroi ai armatei române, căzuţi în luptele de lângă Acâş în 1944.
În ultimii ani s-au construit capele şi pentru cultul baptist şi cultul  Martorilor lui Iehova.


Monumente:


 
Navigare


Muzeul Judeţean Satu Mare
Bd. Vasile Lucaciu, Nr. 21
440031, Satu Mare
România
Tel.:0261-737526
Fax.:0261-768761
Email:muzeusm@gmail.com

Detalii Complete
Finanţator
Sigla UE
Pentru informaţii despre celelalte programe finanţate de Uniunea Europeană în România, cât şi pentru informaţii detaliate privind statutul de membru al României la Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi adresa web a Reprezentanţei Comisiei Europene în România
Acest site web nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene. Întreaga răspundere asupra corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine iniţiatorilor site-ului web.